Apă pe Lună

[You must be registered and logged in to see this image.]


Luna ar putea conține mai multă apă decât zona Marilor Lacuri de pe
Pământ. Cel puțin așa susțin cercetătorii americani într-o cercetare
publicată în revista Proceedings of the National Academy of Sciences
(PNAS)Luna ar putea conține
mai multă apă decât zona Marilor Lacuri de pe Pământ."Timp de peste 40
de ani am crezut că
Luna este un corp ceresc uscat", spune Francis McCubbin de la Institutul
Carnegie din Washington. Specialiștii s-au concentrat în studiu pe un
compus format dintr-un atom de oxigen legat de un atom de hidrogen -
hidroxil - și pe apatit, un mineral pe care l-au examinat în doua mostre
culese de Apollo și de pe un meteorit lunar.

Prin testări directe, cercetătorii au
detectat elementele componente. Combinând măsurătorile cu modele privind
diverse aspecte din formarea Lunii, ei au obținut valori ale cantității
de apă de cel puțin două ordine de mărime mai mari decât estimările
realizate până la acest studiu. Așa că atunci când vorbim de apă pe
Lună, vorbim de apă în formă de hidroxil, spune Jim Green, directorul
diviziei de știinte planetare de la cartierul general NASA din
Washington.

În prezent, se consideră că Luna a fost
rezultatul impactului cu Pământul a unui obiect ceresc de mărimea
planetei Marte și această coliziune ar fi avut loc în urmă cu 4,5
miliarde de ani.  Fragmentele de materie rezultată din acest impact ar
fi ajuns pe orbita Pământului și în cele din urmă s-ar fi compactat și
ar fi dus la crearea Lunii. Oceanul de magmă lunară despre care se crede
că s-a format cândva în timpul acestui proces de compactare, a început
să se răcească. În timpul acestui proces de răcire, apa fie s-a
evaporat, fie s-a păstrat în moleculele de hidroxil din mineralele
cristalizate.